Cornus sanguinea, arbore de caine, , este o specie de corn originar din cea mai mare parte a Europei și a Asiei de vest, din Anglia și Scoția centrală la est până la Marea Caspică. Este cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală.

Este un arbust de foioase mijlocii spre mare, cu o înălțime de 2–6 metri, cu ramuri și crenguțe brun-verzui închis. Frunzele sunt opuse, lungi de 4–8 centimetri și lățime de 2–4 centimetri, cu o formă ovată până la alungită și o margine întreagă; sunt verzi deasupra, puțin mai palide dedesubt și aspre, cu pubescență scurtă și rigidă. Florile hermafrodite sunt mici, cu diametrul de 5–10 milimetri, cu patru petale albe crem, produse în ciorchini de 3–5 centimetri diametru și sunt polenizate de insecte. Fructul este o boabă neagră globoasă, cu diametrul de 5–8 milimetri, care conține o singură sămânță.

Preferă căldura moderată în locurile însorite, deși poate tolera umbra și în zonele mai sudice ale zonei sale de răspândire crește la munte. În zonele mai reci, cum ar fi Scandinavia, crește la nivelul mării.

Cornus Sanguinea necesită soluri ușoare, adesea alcaline. Specia se răspândește prin semințe și stoloni. Aria sa naturală acoperă cea mai mare parte a Europei și a Asiei de Vest. Este deosebit de abundent pe malurile râurilor, în special în zonele umbrite și râpe. Crește în marginile pădurilor sau zonelor neîmpădurite ca păduri în regenerare, margini de pădure înțepătoare, cu alte specii de arbuști spinoși (de exemplu, Clematis vitalba, Crataegus monogyna, Malus sylvestris, Prunus spinosa, Rubus idaeus sau Rubus ulmifolius).