Digitalis este originara din Europa, vestul Asiei și nord-vestul Africii. Florile au formă tubulară, produse pe un vârf înalt și variază în culoare în funcție de specie, de la violet la roz, alb și galben. Numele științific înseamnă „deget”. Genul a fost în mod tradițional plasat în familia smochinului, Scrophulariaceae, dar cercetările filogenetice i-au determinat pe taxonomi să-l mute în Verronicaceae în 2001. Lucrări filogenetice mai recente l-au plasat în familia mult extinsă Plantaginaceae.

Cea mai cunoscută specie este Digitalis purpurea. Această bienală este adesea cultivată ca plantă ornamentală datorită florilor sale vii, care variază în culori de la diverse nuanțe violet până la roz și pur alb. Florile pot avea, de asemenea, diverse urme și pete. Alte specii demne de grădină includ D. ferruginea, D. grandiflora, D. lutea și D. parviflora.

Termenul digitalis este folosit și pentru preparatele medicamentoase care conțin glicozide cardiace, în special una numită digoxin, extrasă din diferite plante ale acestui gen. Digitalis are utilizări medicinale, dar este și foarte toxică pentru oameni și alte animale, iar consumul poate duce chiar la moarte.

Digitalisul este un exemplu de medicament derivat dintr-o plantă care a fost folosită anterior de herbalisti; herbalistii au abandonat în mare măsură utilizarea sa din cauza indicelui său terapeutic îngust și a dificultății de a determina cantitatea de medicament activ din preparatele pe bază de plante. Odată ce utilitatea digitalinului în reglarea pulsului uman a fost înțeleasă, aceasta a fost folosită pentru o varietate de scopuri, inclusiv pentru tratamentul epilepsiei și a altor tulburări convulsive, care sunt acum considerate tratamente inadecvate.

Un grup de medicamente extrase din Digitalis se numesc digitalin.